Am crescut intr-o perioada in care rasfatul nu era vazut cu ochi buni, fiind pus laolalta cu razgaiala si fandoseala. “Pe copii nu trebuie sa-i saruti decat in somn” spuneau regulile vremii, asa ca orice manifestare de tandrete si dragoste pareau exagerate si erau unanim descurajate. A venit apoi moda americanilor in care la fiecare 3 propozitii apare un “te iubesc” spus, vezi Doamne, pentru a consolida sentimentul de incredere si confort al copiilor. Intre lipsa dovezilor de afectiune si cuvintele goale de continut, sufletele noastre cresc cum pot si ele mai bine. Intre sentimentul de datorie si nevoia de confort si alint, fiinta noastra se simte vinovata atunci cand isi doreste lucruri adresate exclusiv placerii.

Am crescut cu “trebuie” si mi-au trebuit ani de zile ca sa descopar ce “vreau”. Am invatat sa apreciez calitatea dupa ce am reusit sa vad dincolo de necesitate. Am avut curajul sa depasesc conventionalul cand n-am mai gandit prin prisma utilului. Am inteles ca ratiunea si simtirea sunt entitati diferite ale fiintei noastre si, ca niste stapani buni, trebuie sa avem grija sa le hranim pe amandoua. “Inima are ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste” spune un citat celebru, asa ca trebuie sa ne hranim inima cu lucruri frumoase doar pentru ca ne fac bine, cu lucruri de calitate doar pentru ca ne plac, sau cu experiente iesite din comun doar pentru a ne simti speciali.

Existenta noastra se petrece sfasiati fiind intre nevoia de “a fi” si nevoia de “a avea”. Acumulam bunuri in dorinta de a demonstra ca suntem valorosi, uitand sa ne bucuram in mod real de ele. Cheltuim bani pe lucruri scumpe in speranta ca ne vor aduce satisfactii, cand de fapt nu mai stim sa traim cu adevarat o experienta. Confundam mintea si corpul, uitand ca mintea traieste prin ganduri si idei (ea nu simte, deci nu oboseste niciodata), in timp ce corpul are nevoie de senzatii si emotii.

Satisfacerea simturilor, asta ne face cu adevarat fericiti! Deci nu uitati ca avem 5 simturi (vaz, auz, miros, gust, atingere) care trebuie puse la treaba, cu ajutorul carora trebuie sa experimentam. Atingerea catifelata a unei pisici, mirosul de iarba proaspat cosita, zgomotul ploii intr-o zi de vara, gustul cafelei de dimineata, imaginea unei pajisti plina de margarete sunt fiecare in parte cate o piesa din marele puzzle al vietii. Elementele difera iar ingredientele sunt infinite si se pot combina la nesfarsit, tocmai din asta rezultand diversitatea umana.

Suntem cu totii diferiti, din fericire! Insa paradoxal ne bucuram de aceleasi lucruri. Mancarea e unul din putinele elemente din viata noastra care poate satisface toate cele 5 simturi, deci nu intamplator Natura ne-a facut pofticiosi si mancaciosi. Apoi tuturor ne place confortul si calitatea, iar “ce e frumos si lui Dumnezeu ii place”… deci nu mai e nimic de demonstrat:)) In fata unei diversitati umane uluitoare, fiecare dintre noi ne dorim sa fim unici, speciali. Asa ca nu ne ramane decat sa descoperim si sa identificam care sunt elementele care ne fac viata frumoasa. Pentru ca placerea e coloana noastra vertebrala si motorul care misca omenirea, deci avem unda verde pentru a gasi BUNUL si BINELE nostru personal.

Si ca sa va incurajez sa faceti un efort de introspectie, va dezvalui cateva din “ingredientele” mele secrete: painea crocanta cu unt si sare, mirosul cafelei de calitate, Bucurestiul noaptea cu strazi pustii si lumina galbuie, muzica latino ascultata la maximum in masina, interioarele decorate cu gri si fatadele art nouveau, boutique hotelurile cu maxim 50 de camere, fetele de mese apretate si pahare cu picior indiferent de bautura, umbrele lungi pe care le face soarele pe la 7 seara, caisii infloriti in aprilie si flacarile padurii ruginii din octombrie, mirosul de cozonac din ajunul Craciunului si oftatul Labradorului meu lenes si adorat… nu-i asa ca viata are gust dulce?!